Traducere de Octavian Cocoş
Când am negat – deşi e trecătoare –
C-a fost iubire? Când am stins vreodată,
Ai zilei ochi cu mână îngheţată
În lumea unde-un suflet geme tare
Sub mărăcini, lipsit de alinare,
Şi calea lui cu greu e luminată
De a iubirii lampă tulburată,
Ce-l însoţeşte, dar putere n-are?
Mi-e martor Dumnezeu că chem fierbinte
Iubirea, chiar de scurtă o să fie;
Fitilul ei prea mic îmi pare mie
Dar eu şi-n beznă merg tot înainte,
Prin frunze moarte care-mi ţin isonul,
Simţind în faţă drumul cu bastonul.
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.